marți, 8 august 2017 | By: Andrew

Pe umăr...

Te-am colindat în miez de beznă,
Tu visai adânc, departe,
Și cu un sărut pe gleznă,
Ți-am luat dorurile toate,

Te-am căutat să mai rămâi
Dar tu erai plecată într-o doară,
Și-am sărutat al tău călcâi
Privindu-te ca prima oară...

Te-am regăsit de cald rămasă,
Deșirată printre perne,
Și ți-am sărutat pe coapsă,
Visele ce ți le-aș cerne...

Te-am căutat în dealuri și câmpie,
Ca pe-o pădure răcoroasă,
Să mă revărs pe-a ta bărbie
Într-un sărut de ”bun venit acasă...”

Tu, în luciul nevăzut de dulce
Al somnului în așteptare,
Nu mă-ntâlneai nici în visare;
Nici bezna nu putea aduce
Atât de blândă sărutare,
Mânat de doruri fără număr,
Ce ți-am așternut, prin somn, pe umăr.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu