Cant de inima amara

Nu, nu vreau sa mai aud
Sunetul frant al unui cant
Uitat demult in departari.
Nu in zadar a fost uitat,
Fara simtiri si necantat,
Acolo unde sorii nu apun
Si stele nu-s ca sa rasara...
Un cant e, despre care spun
Ca-si poarta numele menit
De "Cant de inima amara".

Pe portativul stramb si gri
Se-nsira note: do, re, mi...
Ce curg incet spre batranete;
Curg, ca-s lacrimi de tristete
Adunate-n mii de clipe
De-acest cant fara aripe,
Fara orizont si zbor,
Acest cant ce risipite
Imi vede zilele de dor
Si le-aduna-n cheia sol...

Nu, nu vreau sa mai aud
Cant de dor, de dor de tine,
Ma proclam si surd si mut,
De-am sa vad ca totul vine
Iarasi catre pieptul meu.
M-apasa cerul si e greu,
Pamantul ma inghite-ncet,
Timpul, din infinitul sau
M-acopera cu alte vremi,
Vremi s-astept, sa tot astept...

In noapte

Sa-mi spui ce pretuiesc
Mai mult... tacerea unui codru,
In oglinda ecoului ceresc,
Plin de uimire, admirandu-mi zborul?

Cu ce raman din toate?
Cu amintirea aripilor mele,
Ce prinse imi erau de spate
Si ma purtau in ani lumina catre stele?

Pe ce carari sa ma opresc,
Caci drumul meu e stramt si lung
Sandalele ma tot ranesc,
Merindele nu-mi prea ajung...

Cand voi iesi din noapte?
Infricosat si fara umbra,
Ma tin de glezne mii de soapte
Si-mi tropaie in ceafa ca o turma.

Faclii in zare cand vor sta,
Sperantele sa-mi incalzeasca?
Sa lumineze fruntea mea
Cu dragoste dumnezeiasca.

Durerile-mi se vor opri,
Cand ceasul diminetii bate?
De mii de ani astept o zi
Sa-mi fie ranile alinate.

Oare asculta cineva,
Cand strig ca nu mai vreau,
Sa-mi tin in bezna inima
Si-n bezna da o dau?

Oare ma vezi?... Oare ma stii?
Tu, cel din departari,
Tu dai raspunsuri inimii
De vezi in ele cautari...

Sa-mi spui ce pretuiesc,
Cu ce raman din toate?
Pe ce carari sa ma opresc
Cand voi iesi din noapte?
Faclii in zare cand vor sta
Durerile-mi se vor opri?
Oare asculta cineva?
Oare ma vezi... Oare ma stii?

Prima zapada

Prima zapada, primul gand de bine...
In reflexiile pline
De zambet si-amintiri
Se regaseste cel ce tine
Tristetea in priviri.

In primii fulgi spera odata
Sa regaseasca sparta,
Imaginea inimii sale,
Dar singura, uitata,
Ea s-a pierdut, legata-n in zale...

In stelele tarzii, de gheata,
Insiruite ca pe ata,
Spera sa intregeasca
Durerea neuitarii
Dorintelor ce au uitat sa se-mplineasca.

Prima zapada, ultimul gand,
Ultima coarda atinsa
In ultima ora, in ultimul cant...
Din suflet desprinsa
Cazuta-n pamant
Si-ngropata alaturi de tine;
Acela ce tine
Tristetea-n priviri,
A uitat sa mai spere
Si pierdut intre sfere
De trecut si prezent,
Paseste in lacrimi
Zambind inocent...

Sa fii aici...

Draga mea, as vrea sa fii aici...
Apusul ce cade pe ochii mei slabi,
Ma-ntoarce-n mormantul de carne,
Si ma tine-ntre goluri prea mari
De regret si uitare.

Draga mea, as vrea sa fii aici...
Ca sa vezi cum iubirea nu tine hotare,
Nu se lasa lovita de unii cand spun
Ca exista pe lume, o grija mai mare,
O grija sa ai si inca s-aduni.

Draga mea, as vrea sa fii aici...
Sa-ti spun ca aleg orice raza-n amurg,
De mi-e dat sa aleg intre tine si el.
Odata cu zile, parti din mine se scurg
Pe aripi de vant catre cer.

Draga mea, as vrea sa fii aici...
Apoi din nou sa pot vedea
Cum te ridici
Si pleci in lumea ta,
Iar eu raman cu gandul meu,
Cu dorul meu legat de glezne,
Luptand cu timpul care greu
Ma-nvinge mult prea lesne.

Monezi

Am un borcan
Plin cu monezi,
De aproape un an.
Tot adun, si sa vezi
Cat de multe-am sa cumpar
Cu averea din el:
Un flutur, un cal
Sau poate un miel.
Monezile albe
Sunt banii de fum,
Valoarea le arde
De ii cheltui acum,
Dar de-i cheltui cu grija
Si bine de-aleg,
Am sa cumpar o nisa
Catre clipa ce-o pierd
Numarandu-mi averea.
Monezile rosii
Imi seaca durerea,
Impartind-o in portii
Si-aruncand-o in larg,
Intr-o mare de sticla,
Cu adanc de clestar...
Dar cand se termina
Monezile rosii,
Incep iar sa vina
Durerea si prostii,
Sa ma calce-n picioare,
Sa ma tina uitat,
Iar de strig ca ma doare,
Sa ma simt rusinat.
Monezile verzi
Sunt din schimbul pe zambet,
Cand il vinzi simti ca pierzi
Frâie de lacrimi spre planset;
Monezi cu valoare
Ce unii n-o stiu,
In a lumii splendoare
Un zambet sa fiu,
Si as fi o imensa
Spirala de stele
Sau o urma intensa
In Calea Lactee.
Dar nu sunt surasul
De sincere doruri,
Nu prea zambesc
Printre stele si zboruri,
Desi am valoarea
Minunatului cost...
Inca lacrimi in pumni
Adun fara rost;
Si nu au valoare,
Nu le cumpara nimeni,
Sunt lipsite de soare
De speranta ca vine.
In borcanul cu bani
Tin ascunse valori
Din vanzari pe muti ani,
Efectuate sub nori.
Mi-am vandut daruirea
Pe un pumn de iubire,
Am pierdut fericirea,
M-am ales cu uimire.
Din borcanul cu bani
Ma aleg cu nimic!
Tot alerg an de an
Sa castig si sa risc,
Iar cand vreau ca sa cumpar
Cu banii ce-i tin,
Un zambet cand sufar,
O zi fara chin,
Un piept plin de pace,
O sincera harpa,
Pentru serile-opace
Si timpul de cearta...
Nu-i nimeni sa vanda
Pe bani fericirea,
Si nimeni sa stranga
Averi pe iubirea
Ce inca ii tine
Calzi si flamanzi...
Eu insa, bogatul de mine,
Am un borcan de monezi,
Dar deloc fericire
Sau clipa de cant
Cu banii mei verzi,
Si cugetul-mi stramb.

Pacatos

In lumina aurei tale
Ma plec umil si plin de tina,
Umbrele ramase in petale
Ma mustra pentru ce ma-ntina.

In urma mea, oricat alerg,
Durerile ma tin de talpi,
Manecile s-au tocit si nu mai sterg
Lacrimile de pe rani.

In umbra nu sunt o lumina,
Ci un altar de rele stranse,
Ce-arata cine e de vina
Chiar de cararile mi-s planse.

In raze nu cunosc seninul
De care unii povestesc,
Sunt orbul care tine vinul
Si bucuria dorita pamantesc.

Cararile-mi impleticesc piciorul,
Desi mi-e drumul drept si larg,
Taras m-i se numeste zborul
Si grota mea nu are prag.

Ma scald in oaze de nisip
Si ma umbresc cu stanci ce stau sa cada,
Eu doar soptesc, nu pot sa strig,
Dar soapta mea deschide rana.

Uscata imi sta urma,
Ca marturie c-am trecut,
Mi-e stramba si-nghetata mana,
Sub unghii cu pamant.

Alerg printre morminte
Ca unul inca viu,
As vrea sa fiu cuminte,
Dar mintea rar mi-o stiu.

Alearga de ma au in preajma
Toti cei ce se vad sfinti,
Eu nu pot tine vrajba
Pe cersetorii printi.

Vreau doar un semn de indurare
Din partea Celui ce ma tine,
Sa pot sa stiu ca are
Un loc si pentru mine.

Amurg

In parcul tomnatic
Cu aroma de tei,
Ce atat de romantic
Cerne frunze pe-alei,
Lumina de-amurg
Al auriului soare
Sterge ochii ce plang
Si alinta cand doare.
Cuprinsi de iubire
Cu fata senina,
Cu dor in privire
Se plimba de mana,
Pe carari printre frunze,
Doi batranei
Albi de lumina.
De pace si zambet
Le e inima plina,
Iar dragostea lor
Parca de nesfarsit,
Ii poarta-ntr-un zbor
Spre etern rasarit.
Ii privesc si surad,
Ma inclin de mirare
Apoi slab, neputand,
Ma intorc catre soare...
"Inca mai sunt
Oameni care iubesc,
Oameni care nu plang,
Oameni care traiesc...
Inca mai sta
Neclintita si dreapta,
Stanca dragostei sfinte
Intre vremuri uitata.
Este drept,sunt batrani
Si-ncurand se vor stinge,
Pan-atunci sa-nvatam de la ei
Cum, cand dragostea-nvinge..."
Minunat se ascunde
Un soare-n amurg,
In culorile-i sfinte,
In vesmantu-i de cant
Tot la fel o iubire,
Spre-apus ca aceasta,
Lasa-n urma dorinta
De-a le cunoaste povata...
Ei se au impreuna,
Eu adun amintiri,
Ei se plimba de mana,
Se iubesc din priviri,
Eu m-alin cu un cant
Scos din corzi de chitara,
Ma alint cu un vant
De ora tarzie in toamna,
Ma arunc ca sa ard
In apusul de sange,
Apoi stele sa-mpart
Peste noapte voi plange...
Eu ascult in tacere
Cum lumina se stinge,
Singur, caut margele
De pe bolta desprinse
Si singur raman
In fiinta si gand...
In parcul tomnatic,
Cu aroma de tei,
Ma gasesc singuratic,
Printre toti anii mei...