Scriu din mine

Scriu gând din gândul meu de subjugare,
Când sub lanţul greu durerea nu mai doare,
Cuvântul nu mai spune vorbe ci lacrimi,
Iar speranţa nu mai speră decât patimi...

Scriu din gândul meu de amare clipe,
Când ura cere viclenie să-nfiripe,
Când păsările curg şi râurile zboară,
Cănd cer credinţă pentru-a mia oară...

Scriu intenţii din mireasma putredă
De uşuratică fiinţă ce-am ajuns fără de vrere,
Scriu ce nimicnicia-mi crere,
Pe drumuri de cenuşă, în dimineţi de ceară veştedă.

Plata din zori

În zori, în fiecare ceas
Nu-s treaz, nu viu, nici vrut,
În zori la fiecare pas
Gândesc păcat de neiertat, ştiut,
Amân trezirea legând frânghii
De pleoapele pieptului meu gol,
Şi cer somnul fără timp
În concertul crâncen de pe hol.
Urlu-n mine negrăit,
Cu tunete apoi, când solitar mă pierd
În însă-mi fericirea seacă,
În care visător mă mai dezmierd
Numai în vis... şi parcă
Mă am pierdut, convins
Că nu-i scăpare,
Şi că nu-i altă poartă către liniştire
Decât o prea fulgerătoare,
Roşie, damnată pustiire.
În zori, nu-s eu, ci altul
Care ascultă demonul de lângă,
Se înconvoaie-n colţ şi lasă patul
Să fie turma stângă,
Şi-n preţ de liniştire,
Acel... nu eu, ci altul,
Plăteşte sfânta fire,
Pentr-o scurtă vorbă cu Înaltul...

Hipocentru

Tu... Cu voaluri mari,
Cu miresme de zâmbet în amurg,
Tu... Cu vise calde
Cu râuri de lumină ce astăzi nu mai curg.

Tu, cu glas şoptit de nori,
Cu inima, un val de cântec şi culoare,
Tu... dorinţa pieptului,
Lumina fulgilor, în dans de soare.

Tu... Centrul minţii
Pierdută adesea printre nespuse,
Tu... fără de care eu
Nu-mi sunt cu lacrimile plânse.

Tu.. şi chin şi bine,
Simplu cuvând de mare tremur omenesc,
Tu... recunoscându-te.
Pe tine te râvnesc!

Sincronizare

O extensie supraapreciată a braţului
Mă desprinde crunt de normalitate,
Un strop de extraperfecţiunea vădit
Aranjat cu migală în nonconformitate.
Poate doar un ochi în plus,
O altă vrere de viziune, ori doar...
Un bonus prea nemeritat de gândire,
Peste monotona plasă de căutători,
Nesolicitatul vărf peste omenire
Ce-n ochii tuturor mă schimbă în nebun.
N-am cerut drept sau imbold să spun,
Când nimeni nu-şi oferă gândul,
Mi-e şi pedeapsă uneori să cunosc,
Sau mai degrabă să exprim un loc
Nemărginit de spaţiu ori de timp,
De-aş şti, apoi să tac, toţi doar
Să înţeleagă şi să mă favorizeze-n troc...
Dar, precum a şti, e şi-nţelesul,
Copii firavi zburdând pe-acelaşi câmp,
Iar eu purtat, cum de nu s-ar fi zis, "cu preşul"
M-am compromis!
Neştiind când să ştiu
Şi mai ales când să fiu prost.

Despre eu-l...

Unul sunt,
Unul şi nu trei, dorintei
Cu totul tot... si cu nimic,
În plină vârstă a nesăbuinţei,
Cu îndoielnic gând spre falsul chic.
Unul ca o nestemată,
Arsă, rece, neatinsă,
Şlefuindu-se-n noroaie,
Sfânta cea mai necuprinsă,
Fără clasicul "la modă",
Sau principii ca să-ndoaie,
Fără bani măcar, de-o robă,
Roaba casei să mi-o taie,
Unul, tot şi dintr-o dată,
Fără repetiţie sau probă,
Unul azi dar mai cu pată,
Mai de plâns bătrân fierar...
Gândul mă transformă iară
Într-un vast gol hiperbar,
Şi din gând în vorbă-ntr-una
Mă vait ca un octogenar...
Deşi unul sunt
Încă netrebnic,
Fals, nelustruit şi palid,
Mult prea mult
Puţinului să cer,
Mic şi mare, mor şi sper.

Cu tălpile goale

Când mergi cu tălpile goale pe sârmă ghimpată,
Visele se schimbă, pas cu pas toate-odată,
Sfârşitul pare mult mai aproape
Şi te grăbeşti înainte ca trecutul să te-ngroape...

Când mergi cu tălpile goale ca un echilibrist,
Călcând pe spinii timpului, ajungi silit artist,
Cu pensula plină de lacrimi, cu tocul în sânge,
Respirând muzica sumbră pe afone corzi nătânge...

Când mergi cu tălpile goale picurând podeaua,
În suflet, de sus către tine, se rupe perdeaua,
Şi cazi în plânsa falsă dragoste a tuturor,
Minţit că nu-i cădere ci e zbor.

Când mergi cu tălpile goale pe sârma ghimpată...
Cum merg eu, lumesc, din fiu în tată,
Mă-ntreb când ma voi ridica să văd măcar
Să nu mai calc din nou în spin protestatar!?

Casă-n pustiu

Vreau o casă-n pustiu,
Vreau o scară spre cer,
Vreau singur să fiu,
Atâta cer...

Vreau o umbră de nuc,
Vreau un soare-arzător,
Către nori să mă duc,
Către ceruri să zbor...

Vreau o inimă-n sân
Cu porţi doar spre apus,
Vreau uitat să rămân,
Tăcut şi supus.