Paie roşii

Paie roşii împărţea
Groparul nostru momentan,
Căci peste câmp împărăţea,
Un câmp de morţi, contemporan.

O şiruire neoprită
Lega oceanul de cadavre,
De talpa lui ca o copită,
Căpătată-n porţi de lavre.

Firele nevinovate,
Date-n pârg de timpuriu,
Au rămas pururi necoapte,
Plânse de tumult neviu.

Braţ demonic pus în humă,
Lutul arde-n urma lui,
Traiul însuşi pierde urmă,
Şi în urma-i nimic nu-i...

Paie roşii încă-n pârgă,
Peste trunchiuri putrezite,
Numai ele ştiu să plângă,
Sufletele schingiuite.

Ca atare

Suflet mutilat,
Am uitat că eşti aici!
Te-am lăsat pradă pe brânci
Ielelor rele!
Să spele râuri calde
Rănile-ţi nu prea se cade,
Ştiu că arde
Răceala lor de azi.
Printre brazi dorul ţi-l porţi,
Baţi năpăstuit la porţi,
Dar nu deschide nimeni...
Suflet mutilat de... mine,
La mâine ai sperat mereu,
Dar vicleanul am fost eu,
Te-am purtat pe căi amare,
Eu sunt rău, tu... ca atare.

Muguri de toamnă...

Nuanţe de uitare...
Bătrân de tine. Înmugureşti
Ca toamna-n ploi de primăvară
Şi mă-nbraţişezi atât de tare
Încât, ca vâscul prin ramuri, îmi trăieşti...

Poveşti ne trag,
Vorbe ne-mping spre un păcat
La modă azi de a se demoda rapid,
Cum au fost şi alţii-n prag,
Aşa va fi din nou, înlocuit să fiu uitat?

Mă-nseninezi prea rar...
Doar vremuri reci ne leagă,
Ca atunci când spinii erau mov,
Şi mă întreb cum iar sunt temerar
Pe drumuri lungi de a te descompune-ntreagă!?

Arta lui Dumnezeu

"Frumos", nu este un cuvânt
Între paginile unei cărţi explicative,
Nu este un subiect supus la tratative
De proletari din când în când.

"Frumos", nu este un profit,
Desprins aici, din schimburile-n troc,
Nu este un răspuns la încercări numit "noroc",
Sau vre-un monument păzit.

Să ne-nţelegem! Iată:
"Frumos" într-un proces creaţionist,
Din mâna Celui mai complet Artist
E pură artă!

Pe stânca-naltă,
Căderi de ape descompuse în culori,
Păduri de raze, pat de flori,
Şi vreme alternantă,

Muzica naturii,
Rămasă din Eden pe portativ terestru,
Bagheta atotfrumosului Maestru,
Pictează pas făpturii.

Şi ea, în sine,
Minunea-nfăptuirii, "a fi", un fapt nedesluşit!
Arhitectura gândului, raţiunea cordială de sfârşit,
Lucrând spre veşnic bine...

Ne-a ridicat de jos
Ne-a curăţit şi ne-a iertat; simţire ne-nţeleasă!
Apoi, făcând din noi un mire, o mireasă...
Arta lui Dumnezeu!
Într-un cuvânt - FRUMOS!

A fost un timp...

A fost un timp de iubire...
Un timp de ploi de vară,
De trenuri ce rup sărutări,
O mireasă copleşitoare, un mire,
O dimineaţă, O seară
Şi râsete-n plimbări...

A fost un timp de escaladă,
Cu pas greoi şi plângeri,
Cu gelozii pe fond trecut,
A fost un timp de escapadă,
Al inimilor printre îngeri,
Dar printre îngerii cei de temut...

A fost un timp de ceartă,
De lacrimi nesfărşite,
De gelozii amare, inutile,
Un ciclic fapt să ne despartă,
Ajuns la reuşite,
La inimi infantile...

A fost un timp cu tine
Şi nu-l regret şi nu-l reneg,
Ori bragă, ori poate un rupt de pâine,
Chiar dacă n-am ieşit întreg,
M-am rupt din chinul tău...
A fost un timp de bine şi de rău...

In aere aedificare

Clădim castele nouă, azi,
În aer simplu cotidian,
Înconjurându-le cu brazi
Şi cânt de eolian.

Clădim din blocuri timpurii,
Pe culmi de vis aparte,
Ferite de prea bogăţii
Sau revalorizări deşarte.

În doi pe schelele nocturne,
Reînălţăm o citadelă,
Deşi o punem sub alt nume,
E-o limitare prea rebelă.

Clădind în doi,un gând cu vorbe,
După atâtea încercări,
Clădim tăcerea din teorbe,
Fereşti de aur fără scări.

Baldachine

În priviri, lăcaşul lui Hades,
Ochii edenici sfidează raţiunea,
Talgere, cântărind pe cel mai ales,
Mai distins dintre noi...
Îşi cerne minunea,
Îi pune-ndoială, cu părul de smoală
Adună făptaşii cu vise cu tot.
Clatină luntrea
Pe valul pasiunii, o aruncă-n puhoi,
Apoi cu un cot,
O ghionteşte pe ţărmuri pustii.
Fină, amară, ispita de ciară,
În mreje de miere adună copii,
Îi arde în chinul dorinţei supreme,
Tremurând baldachinul
În purpure perne,
Îi leagă-n lăcate de neînţeles.
Apoi cu surâsuri tăioase, eterne,
Te-alungă-n pucioasa din tine,
Să arzi, să-ţi căieşti întruparea,
Să plângi blestemând baldachine
Şi perne, ori şoapte divine
Din graiul demonic, eden pământesc.